Tot timpul, oamenii cumpără sau vand nenumerate produse si servicii. In acest sens, preţul apare peste tot, in orice context, avand o mare insemnatate pe piata.

Preţul exprimă relaţiile băneşti care apar şi se derulează între diferite persoane sau entitati, cu privire la exprimarea în bani a valorii tuturor mărfurilor. Asadar, putine cuvinte prezinta circulatia si dinamismul cuvantului pret, adica totul se proiecteaza in jurul acestui termen.

In lumea moderna, totul se invarte in jurul acestui termen, folosind foarte putin notiunea de troc, adica schimbul de bunuri sau servicii. Astfel, de la produsele unui agricultor, la serviciile unui meserias, medic, avocat, contabil, absolut totul are o valoare transpusa in moneda.

Pentru multi dintre noi, preţul reprezintă doar o sumă de bani primită sau plătită pentru cedarea, respectiv obţinerea unui bun sau serviciu. Insa trebuie avute in vedere mai multe aspecte, precum cel economic, prin care preţul reprezinta expresia bănească a valorii bunurilor sau serviciilor care fac obiectul schimbului.

Rolul şi funcţiile preţurilor

În orice economie libera, bazată pe producţia şi schimbul de mărfuri, necesitatea şi prezenta preţurilor nu poate fi inlocuita cu alt substitut. Astfel, preturile indeplinesc anumite funcţii şi exercita un rol specific, in formarea conceptului de valoare.

Dintotdeauna au existat deosebiri în privinţa rolului pe care il au principalii factori, cu ajutorul carora s-a format pretul si valoarea. In aceasta situatie, unii specialisti au considerat faptul ca un rol important il are preţul pe cost de producţie.

La nivel macroeconomic, preţurile se formează ca rezultat al comportamentului agenţilor economici, respectiv al modului în care aceştia reuşesc să cunoască mai bine piaţa. Mai exact, ca acestia să-şi adapteze activitatea sau consumul la cerinţele şi situaţia pieţei.

Principalele funcţii pe care-l are preţul într-o economie de piaţă sunt următoarele:

  1. Funcţia de calcul şi măsurarea a cheltuielilor şi rezultatelor indica faptul ca prin intermediul preţurilor, indicatorii eforturilor şi efectelor ce caracterizează activităţile economico-sociale capătă o expresie bănească concretă. În acest context, preţul apare ca instrument de fundamentare al deciziilor adaptate de agenţii economici în toate etapele circuitului economic.
  2. Funcţia de informare a agenţilor economici face ca factorii de producţie sa fie orientati spre utilizările cele mai eficiente, iar consumatorii spre alegerile cele mai convenabile. Preţul este acela care îl determină pe producător să extindă, să restrângă sau să abandoneze anumite activităţi. În acest fel, el este cea mai importantă sursă de informaţii pentru adaptarea deciziilor de alocare şi realocare a resurselor pe diferite domenii.
  3. Funcţia de stimulare a agenţilor economici producători, se reflecta prin recuperarea cheltuielilor şi asigurarea profitului, ca premise a continuităţii activităţilor economice. Ofertanţii sunt stimulati să crească producţia acelor bunuri pentru care să ofere preţuri avantajoase pe piaţă. Insa, în acelaşi timp, preţurile acţionează ca factor de presiune asupra reducerii costurilor de producţie în scopul creşterii profiturilor încasate.
  4. Funcţia de pârghie economică este justificata prin faptul că preţurile cuprind în structura lor elemente valorice, considerate fiecare ca fiind pârghii economice, respectiv salarii, impozite, contribuţii, dobânzi, taxe, profit, comisioane, adaos commercial etc. In al doilea rând, prin faptul ca preţul unui produs se încadrează într-un sistem de preţuri ale altor produse cu care se afla în raporturi de proporţionalitate, acţionând în două faze importante: în faza aprovizionării, prin preţurile factorilor de producţie şi în faza desfacerii, prin preţurile produselor livrate.
  5. Functia ca factor de redistribuire a veniturilor şi patrimoniului, apare in cateva situatii, mai ales cand se practica preturi administrative, intre diferite categorii de agenţi, ramuri şi sectoare de activitate.

Leave a Reply